Problemele gingivale evoluează adesea mult mai discret decât cariile. Un dinte cariat poate începe să doară, în timp ce boala parodontală poate progresa o perioadă îndelungată cu simptome reduse sau chiar fără durere. Tocmai de aceea, diagnosticarea precoce este esențială. Potrivit Federației Europene de Parodontologie, gingivita și parodontita sunt două etape diferite ale bolii gingivale: gingivita afectează în principal gingia, în timp ce parodontita implică și țesuturile care susțin dintele, inclusiv osul alveolar.

Sângerarea gingiilor nu este normală

Unul dintre primele semne pe care multe persoane le ignoră este sângele observat la periaj sau atunci când folosesc ața dentară. „Îmi sângerează gingiile pentru că am periat mai tare” sau „este normal dacă nu mă doare” sunt explicații frecvente, dar greșite.

Gingiile sănătoase nu ar trebui să sângereze la periaj. Sângerarea poate indica gingivita, adică inflamația gingiilor provocată în principal de acumularea plăcii bacteriene. În această etapă, procesul este, în general, reversibil prin îmbunătățirea igienei orale și îndepărtarea profesională a depozitelor bacteriene. Problema apare atunci când inflamația este lăsată netratată.

Gingivita sau parodontita: care este diferența?

Gingivita afectează țesutul gingival, fără pierderea structurilor care fixează dintele. Cu îngrijire corespunzătoare și tratament profesional, gingia își poate recăpăta starea de sănătate.

Parodontita, cunoscută în limbajul uzual și drept „parodontoză”, este o afecțiune mai profundă. Inflamația este asociată cu distrugerea ligamentului periodontal și a osului care susține dintele. Odată produsă pierderea osoasă, aceasta nu poate fi pur și simplu recuperată printr-un periaj mai bun. De aceea, ce este parodontita trebuie înțeles corect: nu este doar o problemă a gingiilor, ci o boală a țesuturilor de susținere ale dintelui.

Un diagnostic corect presupune examinarea gingiilor, măsurarea pungilor parodontale și, atunci când este indicat, investigații radiologice pentru evaluarea nivelului osos. Ghidurile europene recomandă evaluarea clinică și radiologică în funcție de situația pacientului.

Cum poate tartrul să distrugă osul fără să doară?

Procesul începe cu placa bacteriană. Dacă aceasta nu este îndepărtată suficient, se mineralizează și formează tartru dentar. Spre deosebire de placa moale, tartrul nu poate fi eliminat prin simplul periaj de acasă.

În timp, depozitele se pot extinde sub marginea gingiei. Se formează astfel spații patologice, numite pungi parodontale, în care bacteriile se pot acumula și întreține inflamația. Procesul poate continua spre țesuturile profunde și osul alveolar.

Partea înșelătoare este că pierderea osoasă poate evolua fără o durere evidentă. Pacientul poate observa doar că gingiile sângerează, că dinții par mai lungi sau că apare respirație neplăcută. În stadii mai avansate, dinții pot deveni mobili sau își pot schimba poziția.

Ce semne ar trebui să te trimită la medic?

Este recomandată o consultație stomatologică dacă observi:

• gingii care sângerează frecvent;
• gingii roșii, umflate sau sensibile;
• retragerea gingiilor;
• respirație urât mirositoare persistentă;
• dinți care au început să se miște;
• apariția unor spații noi între dinți;
• disconfort la masticație;
• secreții sau umflături în zona gingiei.

Un abces parodontal marginal, de exemplu, poate apărea în contextul unei infecții localizate și necesită evaluare medicală, nu doar tratament la domiciliu.

Detartrajul nu este doar o procedură cosmetică

Detartrajul dentar și curățarea tartrului au un rol important în controlul factorilor locali care întrețin inflamația. În cazul bolii parodontale, curățarea profesională poate include și îndepărtarea depozitelor de subgingivale de pe suprafețele radiculare. Ghidurile EFP recomandă o abordare etapizată, iar instrumentarea subgingivală este o componentă importantă a tratamentului parodontitei.

Este important însă ca detartrajul să nu fie confundat cu tratamentul parodontitei. În funcție de stadiul bolii, tratamentul poate necesita o evaluare parodontală completă, igienizare profesională, instrumentare subgingivală, monitorizare și, în cazurile avansate, intervenții suplimentare sau tratament chirurgical.

Cum îți protejezi gingiile acasă?

O bună igienă orală începe cu periajul de două ori pe zi și curățarea spațiilor dintre dinți. Dacă te întrebi cum folosești ața dentară, tehnica este importantă: aceasta trebuie introdusă delicat între dinți și ghidată de-a lungul suprafețelor dentare, fără mișcări agresive asupra gingiei.

Alegerea unei paste de dinți potrivite și efectuarea periodică a igienizării dinților completează rutina zilnică. Totuși, îngrijirea de acasă nu poate îndepărta tartrul deja format subgingival.

Când este nevoie de tratament?

Cu cât parodontita este identificată mai devreme, cu atât sunt mai mari șansele de a controla boala și de a păstra dinții naturali. Tratamentul parodontitei se stabilește în funcție de stadiu și de caracteristicile individuale ale pacientului, nu după o schemă universală. Ghidurile internaționale recomandă evaluare, tratament etapizat și reevaluare periodică.

În cazurile în care pierderea osoasă este importantă, pot exista situații în care sunt analizate proceduri regenerative, inclusiv anumite forme de transplant de os dentar, însă indicația se stabilește numai după investigații și evaluarea specialistului.

La Imperial Dent, evaluarea problemelor gingivale face parte din abordarea complexă a sănătății orale. O clinică stomatologică din Chișinău, dotată pentru diagnostic și tratament, poate identifica modificările înainte ca acestea să ducă la pierderea dinților. Pentru pacienții interesați de stomatologie la Botanica sau chiar și cei din alte sectoare ale capitalei, o consultație la timp la un medic stomatolog parodontolog poate fi diferența dintre simpla prevenție și un tratament complex.

Cel mai important semnal este simplu: dacă gingiile sângerează, nu aștepta să doară. Sângerarea este un motiv pentru evaluare, iar diagnosticarea precoce oferă cele mai bune șanse de a controla boala și de a păstra sănătatea gingiilor și a dinților.